realitatile romanesti

Am folosit sintagma de mai sus intr-o conversatie si, cum se intampla cateodata, m-a izbit brusc stranietatea pluralului. Am cugetat putin si mi-a fost imposibil sa gasesc o forma asemanatoare in alte limbi - fireste m-am rezumat la cele pe care le stiu - dar intuiesc ca e o chestiune profund romaneasca care, analizata obiectiv, ne poate spune cate ceva.

Putem trage concluzia ca pentru noi nu exista o singura realitate indubitabila (pe cat poate fi), fluida si impartasita, macar ca intentie. Exista se pare in mentalul nostru colectiv certitudinea ca exista mai multe paliere de realitate. Realitatea politistilor, realitatea ortodoxa, realitatea jurnalistica si economica si asa mai departe, toate acestea comunicand si intersectandu-se dar neputand forma un monolit pe care sa-l numim pur si simplu REALITATE. La singular.

Iar daca stim ca realitatea e o negociere continua din partea unor subiecti a unui spatiu comun care devine astfel obiectiv, plurarul "realitati" da seama de o incapacitate de negociere.

Asa se explica, poate, de ce audiatur et altera pars devine o necesitate in Romania de vreme ce aici fiecare are dreptatea lui, ba mai mult realitatea lui fundamental diferita de a celorlalti.