despre orasele lor

vukovar (croatia) pentru campurile de langa dunare pe care mergi fara sa stii daca nu-ti explodeaza vreo mina ramasa din razboi sub picioare, dar nu-ti pasa, pentru ca te tine de mana cel mai frumos sarb din lume - runbaby

Bucurestiul - pentru mirosul si gunoaiele atit de familiare, care te fac sa te simti imediat ca acasa; pentru soferii care injura soferitzele la intersectii (sugi p*** fa, mortii ma-tii); pentru batrinicile saracacioase care dau din putinul lor copiilor strazii... etc etc (scuze, nu-mi place decit poezia lui bukowski) - anca

lista continua.

despre orase

N-am sa vorbesc in cele ce urmeaza despre orasele invizibile despre care a scris magistral Italo Calvino, ci am sa ma rezum la cele cat se poate de vizibile. Am sa incep prin a spune ca orasele sunt intocmai ca femeile: fie au mister, fie nu. Unele se intampla sa fie mai misterioase noaptea, altele ziua, unele toamna (cazul Istambulului cand sunt sicomorii infloriti), altele iarna (Venetia golita de barbarii turisti este coplesitoare).

Orasele isi dezvaluie misterul (cand il au) in locuri anume precum piatetele, stradutele infundate, bisericile discrete ori bazilicile racoroase. Arareori se intampla sa o faca intr-un loc indelung strabatut de turisti dar cu toate acestea stiu cateva astfel de cazuri.

Istambul, toamna de inceput de septembrie calduros, la lasarea noptii, cand cerul dintre Hagia Sofia si Moscheea albastra este invoburat de aripile pescarusilor, cand uriasii sicomori sunt infloriti. Daca cerul e senin si se vede luna, toate conditiile pentru o hierofanie sunt indeplinite.

Ljubljana, octombrie cand se inopteaza mai devreme, orasul pare o uriasa sufragerie cu cerul coborat ca un plafon discret luminat.

Roma, martie, pe stradutele dintre piatete dar mai ales in cartierul Transtevere.

Taragona, la sud de Barcelona, fosta capitala Tarasco a provinciei romane Iberica, in piata catedralei, noaptea tarziu, ori la terasele de langa ruinurile zidurilor romane, aproape oricand in timpul anului.

Londra, oricand si aproape oriunde, pentru ca este un oras la fel de haotic ca si Istambulul si pentru ca nu are un plan urbanistic care sa poata fi cuprins cu mintea.

Budapesta, oricand dar nu in iernile cumplite, pentru tristetea si melancolia ei care respira din orice strada, din lumina felinarelor, din fatadele cladirilor, de pe chipurile oamenilor (se pare ca rata sinuciderilor in Ungaria este cea mai mare din lume).

daca mai stiti voi altele adaugati.

hasta la basta!

Dupa un periplu catalan si valencian am aflat ca a fi roman nu iti confera nicio calitate in ochii spaniolilor ba dimpotriva. Dupa ororile savarsite de unii compatrioti de-ai nostri pe acele plaiuri, propozitiile scurte precum: Soy Rumeno sau Soy de Rumania (Soy de Bucarest e mai bine pentru ca lumea te intreaba Eres de Hongria?) sunt cea mai buna cale de a incheia o conversatie promitatoare.

Am incercat sa-mi arog calitatea de eskimos pentru a vedea daca sunt imbunatatiri. Simpatia pentru unul care a ramas fara iceberg datorita incalzirii globale a fost nemasurata. In concluzie: mai bine eskimos decat roman.

oase in cripta mitropoliei

In cripta in care va fi ingropat Teoctist, ultimul patriarh comunist, muncitorii care sapau groapa au gasit o mana de oase ingalbenite de vreme. Nu se stie cui apartin ramasitele umane, in fapt, nu se stie nici macar daca au apartinut unui om. Pe langa cele 206 oase din scheletul unui adult din specia homo sapiens, s-au mai gasit si alte cateva, ca niste tije lungi si subtiri, asemanatoare oaselor pneumatice ale pasarilor, dar despre prezenta acestor ramasite sub lespezile de marmura nu se poate furniza acum nicio explicatie rationala.

Cercetarile sunt in curs de desfasurare pana cand vor fi in curs de ingropare.