Fotografia de mai sus e dintr-un oras despre care afirmasem cu cinism ca e desavarsit dar ca ii lipseste cu desavarsire misterul. Acum, insa, imi dau seama ca misterul nu apartine locului in sine ci privirii noastre pe care o asternem peste lucruri, locuri si fiinte deopotriva. Eu eram cel caruia ii lipsea aplecarea spre mister si nu orasului.
Fireste ca in unele locuri precum, sa zicem, slobozia, iti trebuie un pansan neomenesc catre mister pentru a-l descoperi in peisajul industrial arid, in maidanele cu gunoaie si caini, dar n-ar fi exclus ca la un moment dat in viata sa aflu ca pana si slobozia are un mister al sau. Cu o conditie: sa stiu sa-l descopar, ceea ce nu-mi doresc in aceasta clipa.
13 comments:
De ce consideri cinism din partea ta sa nu gasesti mister? De ce trebuie lucrurile sa aiba mereu mister?! De ce e ceva bun misterul, si absolut necesar?
din nefericire mi s-a spus ca am gresit pana si cu slobozia. se pare ca este un loc care musteste de mister.
de fapt, daca ma gandesc bine pana si bucurestiul are un mister al lui, anume un mare mister cum de orasul asta e inca o mahala.
iar ca sa iti raspund direct simona, cred ca e o nevoie personala.
ei bine, am o alta parere despre mister. "misterul" este o potentiala sursa de dezamagire. pentru ca la un moment dat, il dezlegi, si se dovedeste ceva deosebit de prozaic.
:)
n-ai spus ca "Rot ist mein Name" are 575 de pagini! sper sa ai gusturi bune si sa merite!
si ca sa fiu si eu directa, urasc misterul, ori e superioritate din partea cuiva, ori inferioritate. Ori imaginatia mea.
rot is mein name este geniala desi marturisesc ca 575 de pagini sunt o corvoada. este un fel de numele trandafirului cu mai multe cojones si ceva mai mult mister.
n-am citit numele trandafirului, poti sa-ti imaginezi?! si mi s-a parut sincer cam mult cind am vazut, pt. mine lucrurile trebuie sa fie precum parfumul scump: putin si concentrat.
:)
misterul in carti imi place
pai inchipuie-ti ca in iudaism lumea e o carte care trebuie descifrata (adica al carei mister trebuie intrepatruns). eu, mai prozaic ori mai lucid poate, imi inchipui ca orasele mai au inca misterul pe care lumea l-a pierdut demult.
e un mister si numele orasului ce s-a dovedit finalmente misterios pe alocuri :)?
daca am sa iti spun numele orasului, va trebui sa te ucid. 'case ya'll know too much. :)
fair enough. don't legalize it, let it be our little secret :))!
A propos de locuri, mister si nostalgie - cate ceva din toate astea in Bucuresti, dupa cum aflam de pe urmatoarele bloguri:
http://chrismilla.wordpress.com/2007/09/06/sa-se-revizuiasca-primesc-dar-sa-nu-se-schimbe-nimic/
http://razvaniancu.ro/2007/09/05/de-ce-iubim-bucurestiul-merge-si-la-orice-alt-oras
http://zborpesosea.blogspot.com/2007/09/strada-pe-care-am-srutat-o-pe-mimi.html
dar pitestiul mon cher anonymous? are si el vreun mister... pana si dinamo are... mister dinu cornel.
si pitestiul si slobozia si asa mai departe. inclusiv bucurestiul -
http://www.stefanstroe.ro/2007/09/07/apa-nova-si-vedeta-baietilor-nicoleta
http://craitoiu.blogspot.com/2007/09/de-ce-iubim-bucurestiul.html
http://blog.acasa.ro/anna-maria/2007-09-07/187735/De-ce-iubim-Bucurestiul%3F.html
Cartea mea de identitate contine substantivul propriu Slobozia, folosit, intamplator, in post-ul tau.
Tot intamplator, iti aduc la cunostinta, ca, deloc intamplator, Slobozia este un orasel cochet in care nu o sa gasesti nici urma de maidanezi...
Post a Comment