Monday, June 16, 2008

paradoxul incertitudinii

In privinta credintei religioase, o pozitie de incertitudine te conduce la o aporie. Daca adopti incertitudinea cu onestitate, e necesar sa ai o incertitudine chiar in privinta pozitiei insasi. Cu alte cuvinte, incertitudinea cheama dupa sine si mai multa incertitudine. Un lucru e bun, anume ca devii mai tolerant din moment ce iti pui la indoiala propria incertitudine. Incertitudinea nu poate deveni dogmatica daca este onesta. Cu alte cuvinte, un agnostic nu poate propovadui niciodata adevarul sau pentru ca nu are unul. In clipa in care i se pare ca l-a descoperit, indoiala i-l spulbera.

Certitudinea in chestiunea credintei mi se pare o chestiune de confort mental, iar eu personal prefer disconfortul in gandire pentru ca este mai creativ.

3 comments:

Fonin said...

Incertitudinea te face slab, cum poti sa palmuiesti pe cineva cu o mîna slaba ? Daca am putea înlocui întrebarea actuala (cu ce arma sa-i iau gîtul inamicului ?) cu una mai inteligenta (am oare dreptate ?), cred ca am rezolva o gramada de razboaie. Si daca Hoarda de aur tocmai asta asteapta pentru o noua navala ?

duty and the beast said...

da, fireste incertitudinea te pune intr-o pozitie cognitiva slaba... de dubiu continuu... o postura filozofica in care armele nu te mai imbie. Barbaria e plina de certitudini si Hoarda de Aur crede si stie ca o sa invinga.

wild green said...

Ma intreb d-le scriitore de fictiune, cum ati proceda in cazul in care de ex. azi e sf. Andrei si aveti un prieten, o prietena cu acest nume...Nu sunteti religios, pentru ca e mai creativ disconfortul indoielii "to be or not to be", in acest caz religios/oasa. Atunci cum ati proceda cu un La Multi Ani, sau felicitari de aniversarea numelui prietenei/prietenului. Ce ati alege ? Multumirea persoanei dragi, sau a propriei persoane nonreligioase, prin neglijarea sarbatoritei/lui.

P.S Poate mai postati chestiuni pe acest blog uitat.