In Bucuresti, ca sa nu zic in toata Romania, oricine este la un pas de nebunie si aceste spuse trebuie luate ad literam din moment ce, potrivit unei statistici recente, numarul celor cu boli psihice a depasit media europeana. E o traditie a nebuniei aici, unde la fiecare colt de strada sta cate o Pena Corcodusa.
Ei bine, vizavi de casa mea sta o doamna, care si-a pierdut mintile si varsta, devorata de nebunie, ceea ce mi-a prilejuit nenumarate meditatii asupra granitelor dintre nebunie si normalitate (chiar daca amanadoua sunt cam greu de definit). Imi pare ca nebunia inseamna sa fii mereu tu insuti, in vreme ce normalitatea inseamna sa variezi, sa fii maleabil, sa treci prin stari opuse fara sa iti pierzi totusi linia comuna a personalitatii tale.
Cu alte cuvinte, un nebun care se crede Napoleon il impersoneaza 24 de ore din 24, in timp ce adevaratul Napoleon (admitand totusi ca era normal) nu reusea sa fie el insusi. Mai clar, cred ca un om normal isi schimba comportamentul in functie de context: poate fi umil ca un racan cu un superior si mandru ca un maresal cu cel pe care il simte mai slab.
Revenind la vecina mea de vizavi, pana acum cateva zile dormea pe trotuarul din fata casei sale, iar eu simteam ceva liniste in tulburarea care ma prindea in vreme ce o spionam, liniste care venea fireste din granita clara intre noi. De curand insa, vecina mea si-a mutat asternutul pe trotuarul casei mele incalcand astfel limitele.
Nebunia doarme in fata casei mele, iar eu simt cum devin tot mai mult eu insumi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
9 comments:
ha, ha, ha! misto. mult succes cu asta! dar daca as fi fost eu in locul tau, as fi scris o povestire cu asta, nu un post pe blog. :)
multumesc. poate am sa scriu povestirea asta.
serios mi s-a parut o idee misto. incepusem sa-ti si scriu cum vad eu continuarea, dar am abandonat, dindu-mi seama ca nu am timp
oricum, bucurestiul este un mediu propice pentru nebunie. zgomot/stres/agresivitate/nesiguranta/lipsa de cibilizatie. acum 3 ani am stat un an de zile singura in romania si m-am intors complet schimbata. pina mi-am revenit, a durat. sincera sa fiu nu inteleg cum poate ramine cineva normal acolo.
:)
cum nu ai timp? ia sa vedem. in plus, tocmai sunt fascinat de colaborari.
am renuntat sa mai scriu la Liternet ca sa imi termin romanul! doar 3 luni de povestiri am hotarit pt asta! Tu nu te lua dupa mine, am momente din astea cind o iau razna si intentionez sa ma implic in proiecte la care nu fac fata. :)
dar daca vrei, vorbim cind termin romanul
si eu scriu un scenariu de film dupa o nuvela dar asta nu ma impiedica sa scriu si mai tare.
aaaa, interesant, scenariu de film as fi si eu interesata. :)
mai, eu zic sa ceri cuiva adresa mea sau sa-mi scrii pe webmasterul de pe site, si discutam
poate oi fi tu un multitalent :) , dar eu nu sunt cu siguranta, am nevoie sa fiu concentrata doar pe un singur lucru odata, dar vedem
in aceasta clipa insa imi rup capul cu o campanie publicitara (caci da mai si muncim oricat de rusinos ar fi!).
e, vezi ca nu e momentul potrivit pentru niciunul din noi?! :)
Post a Comment