urmarind avioanele cu privirea

Urmarind avioanele cu privirea, am inteles ca in Romania cel mai mult imi plac plecarile.

As pleca in nestire din tara asta. Din nou si din nou, cu o furie a parasirii inexplicabila pentru cineva care nu s-a nascut aici. Si nu cred ca sunt singurul mai ales ca am facut la un moment dat o observatie in sensul asta, anume ca pozele din pasaport sunt invariabil mai vesele decat pozele din buletin. Am verificat asta cu diferite ocazii incat pot sa spun ca imi pare un soi de lege, sa-i spunem LEGEA PLECARILOR.

se intampla din nou!!!

"A fost ucis pentru ca muncea prea mult si costa prea putin", rezuma un jurnalist italian o crima petrecuta pe campul muncii. mai multe, aici.

revolutie nu se mai face

Tot ocupandu-mi timpul cu ganduri frivole precum superioritatea trandaviei active in fata muncii pasive, am ajuns sa ma inchipui un soi de Marx care si-a pierdut cheful sa mai lupte pentru victoria clasei proletare si abandoneaza redactarea oricarui manifest revolutionar pentru fabricarea unor mici distihuri in sprijinul huzurului ori pentru alcatuirea unor nevinovate aforisme despre pretuirea muncii de la distanta (vezi un gand tihnit sau i'm an idleholic).

Dragii mei,

Manifestul de la Gotha nu se mai scrie. Si nici Capitalul, nici Manifestul Comunist. Fireste, nici scrisorile catre Engels. Voi scrie doar ravase de amor catre nevasta-sa si acelea foarte scurte si la obiect.
Amanam indefinit orice revolutie si orice lupta a clasei proletare, iar acum va chem sa instauram dictatura huzurului si autoritatea tihnei.
Ma opresc aici. Am scris prea mult. Revolutie nu se mai face.

Al vostru,

Karl Marx

despre pro - activitate si alte gogomanii

Nu stiu altii cum sunt si nici nu banuiesc, insa eu cand aud de pro - activitate imi simt stomacul cuprins de spasme.

Ca sa va traduc din limbajul corporationist intr-un limbaj cat de cat inteligibil, aflati ca prin acest termen se intelege de obicei linguseala exaltata si decerebrarea voluntara.

Da dovada de mai multa pro - activitate ori nu esti suficient de pro - activ se traduc prin vad ca iti pastrezi autonomia in gandire si asta ma cam deranjeaza, respectiv indraznesti sa mai pastrezi ceva urme de personalitate?

Ma intriga multumirea prin care se renunta la autonomie si autocefalie in favoarea unei identitati colective. Insa ceea ce ma nedumereste de-a dreptul este fericirea iluzorie pe care o dovedesc cand sunt mai pro - activi ca niciodata.

Daca mai aud o singura data acest cuvant...

salutari dintr-alta parte

Inchipuiti-va un tanar publicitar care lucreaza 9 - 10 ore pe zi intr-o agentie din Bucuresti, o agentie multinationala al carei secretariat este asaltat zilnic de maldare de cv-uri.

Eroul nostru are o munca ingrata pentru ca trebuie sa scrie niste texte publicitare in care inventeaza pataniile unor tineri plini de bani si plini de ifose prin felurite capitale ale lumii. Peripetiile lor, scrise intotdeauna la persoana intai pentru a le spori autenticitatea, suna cam asa:

Buna Ana, iti scriu de data asta din Tokyo unde ma distrez la nebunie prin cluburile de aici. Tocmai i-am cunoscut pe Yoko si prietenii sai....

Si asa mai departe folosind aceleasi cuvinte de plastic pe care daca le pronunti cu glas tare, risti sa ti se lipeasca de cerul gurii ca o guma indelung mestecata. Tanarul nostru e nevoit sa scorneasca saptamanal cate o calatorie intr-o destinatie glam din lumea mare fara sa iasa din biroul stramt in care isi petrece o parte din viata. Trimite astfel salutari si mesaje, ravase si epistole cu aventuri exotice din mai toate capitale importante ale lumii pana cand il ajunge din urma hilarul situatiei. Strange niste bani, isi da demisia si iese in larg.

Stiti unde s-a dus? De unde a ales sa-si trimita propriile salutari si propriile povestiri traite pe viu? Ei bine, dintr-un loc pe care nu-l mai "vizitase" cu inchipuirea lui de publicitar platit sa calatoreasca cu mintea doar de pe scaunul descleiat. En un lugar en las Americas. En un lugar de la sua Mancha, ca sa parafrazez un inceput de roman celebru despre aventura interioara pe care o presupune orice preumblare.

Daca va citi aceasta insemnare, amicul meu isi va explica poate de ce planurile sale de calatorie se desfasoara numai prin India, Africa, Mongolia si alte asemenea locuri pe care nu le-a strabatut cu textele de pe pachetele de tigari, locuri pe care nu le-a "falsificat" nici macar in inchipuire.

O relatare autentica din periplul lui Sud-American imi vine acum in minte:

Ma indrept catre Atacama unde desertul va intalni pustiul din mine.

apel catre toti oamenii muncii (cati or mai fi ramas)

Pentru clasa muncitoare cat si pentru cea absolut nimic - facatoare, Nicolae Ceausescu, fostul presedinte si actualul mentor al celor care ne conduc, va fi alaturi de popor, sambata, 19 mai, 2007 (sa ne intelegem!), pe www.moarteaonline.ro

Cel Mare, Cel Viteaz si Cel Viu odinioara si-a exprimat speranta ca cetatenii romani ii vor asculta indemnul de a nu precupeti nici un efort in indeplinirea datoriei civice de a se prezenta la urnele referendumului.

Sa traiti bine ca El nu mai poate!

premiu pentru intreaga inactivitate

Daca munca are un camp al ei, trandavia are un intreg orizont.

Din moment ce vorbim despre anii vechime in campul muncii ori despre oamenii muncii, de ce nu am folosi acelas tip de sintagme in privinta starii opuse?

Vom putea atunci conversa despre incadrarea in orizontul trandaviei, despre anii vechime pentrecuti in zarile tihnei, despre premiile acordate pentru intreaga inactivitate.

Am cugetat adeseori ca si trandavia ar trebuie sa aiba un cod al ei precum codul muncii, insa pentru ca ea este polifonica, multipolara si plina de nuante, codul trandaviei va avea dimensiunile unei adevarate enciclopedii. Dar despre asta, in alt episod.

make love, not work

Un studiu universitar, recent realizat in Germania, ne dezvaluie ca persoanele care resimt lipsa unei vieti intime satisfacatoare compenseaza acest neajuns muncind mai mult, facand ore suplimentare, abandonandu-se carierei.

mai multe, aici.

sssssssssssst!

Fotografia e facuta intr-un safari in ferentari, o adevarata jungla urbana. Noi eram inconjurati de cholos care nu aveau o atitutidine chiar binevoitoare in privinta strainilor.

Mormanele de gunoaie sunt in continua crestere asa ca in curand cartierul ferentari va avea si un lant muntos care-l va strabate de la un capat la altul.

Fauna si Flora o duc bine. Sunt mari de pe acum - 14 ani, cum trece timpul, dom'le! - si nitel insarcinate. Cu cine apuca.

un gand tihnit

Recunosc valoarea muncii bine facute de la mare distanta.

Pentru nimic in lume, n-as vrea ca distanta sa se micsoreze, ba mai mult, daca printr-un miracol va creste, voi fi si mai recunoscator.

monumentul demisionarilor anonimi

Fiecare epoca are eroii pe care ii merita. Intr-o epoca ca a noastra cand traim inconjurati de branduri (totemurile sacre ale timpurilor noastre), cand ne inchinam la antreprenori pe care ii numim guru, cand corporatiile ne vara sub nas balmajeli pretentioase cu titlul de filosofia companiei, cand cea mai scurta cale catre un succes in randul majoritatii este sa te afiliezi degraba unei minoritati exotice, ma intreb ce forma trebuie sa poarte eroismul? Poate una banala, extraordinar de ordinara, anume refuzul cooperarii cu noul NEW SPEAK corporationist, cu noua limba de lemn (o limba de lemn de esenta rara, e adevarat, mai bine ambalata decat cea veche dar la fel de desemantizata).

Eroul zilelor noastre este cel care isi pastreaza creierul intact, ne-lustruit de detergentul pseudo filosofiilor de companie. Cat va mai trece pana vom vedea primul Arc de Triumf inchinat unui backpacker ori primul Monument al demisionarilor anonimi? Imi inchipui o placa comemorativa care sa anunte ca Aici, la 1 martie 2010, si-a dat demisia Ion Ionescu, manager de audit pentru trenuri si vapoare.

constatare

o intamplare

Mi-am adus aminte recent de intamplarea asta petrecuta acum cativa ani. Eram pentru prima data la Londra, cu o harta in mana si rucsacul in spinare. Ma aflam pe Kensigton Street in apropiere de Kensigton Park in care se afla faimosul Kensigton Palace unde, no surprise, locuia familia nobiliara Kensigton care fireste ducea un stil de viata foarte, cum altfel sa-i spun, kensigtonian.

Intr-un oras strain nu e greu sa te ratacesti, insa in Londra, chiar nascut acolo, ai sanse mari sa bantui aiurea. Eram in cautarea Ambasadei Romaniei, stiam ca e pe undeva pe aproape. Am vazut doi politai londonezi care se plimbau pe strada, amuzandu-se de o gluma numai de ei stiuta.

Inca radeau cand m-am apropiat de ei si i-am intrebat unde se afla Ambasada. Unul si-a dat casca mai pe spate si a cugetat o vreme dupa care mi-a spus: "I don't know any Romanian Embassy around, but there's an Israelian Embassy just around the corner. You should ask there", a zis, iar celalalt a adaugat repede: "They know everything". Au izbucnit amandoi in ras si si-au reluat promenada, lasandu-ma in urma oarecum perplex.

Erau cei mai cool "bobbies" din lume.

de ce nu avem o apologie a trandaviei?

PROLEGÓMENE s.n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precede expunerea propriu-zisă într-o operă ştiinţifică. Ansamblu de noţiuni preliminare aparţinând unui domeniu ştiinţific. – Din fr. prolégomènes.

Sunt doua mari motive pentru lipsa oricarei apologii temeinice a trandavelii:

1. practicantii trandavelii (printre care desigur filosofii isi au locsorul lor caldut) nu se inghesuie sa isi dezvaluie arta unor profani care oricum pretuiesc munca in van.

2. un tratat de etica a trandavelii (caci exista si o etica a trandavelii nu numai una a muncii) nu poate trece de partea incipienta, ci e sortit sa ramana doar in starea iluzorie de proiect.

Drept urmare, trandaveala nu are un fundament teoretic care sa o justifice precum are munca. Trandaveala inca este in ilegalitate si se savarseste in taina, insa tocmai din aceasta pricina, este savuroasa.
Senzatia de vinovatie, care o inconjoara ca un cocon matasos, o face cu atat mai placuta si mai subversiva.

eroi au fost, eroi sunt inca

In cel mai pur spirit marxist, in numele profetizatei lupte dintre clase, chem la confruntarea dintre eroii clasei muncitoare si eroii clasei delasatoare (clasei de nimic - facatoare).

Intr-un meci working class hero vs. lazing class hero, as paria pe cel mai odihnit.

cand pica ziua trandavelii?

azi imi este prea lene sa scriu serios, asa ca ma multumesc sa observ un paradox. daca ZIUA MUNCII se sarbatoreste trandavind, atunci ZIUA TRANDAVELII ar trebui sarbatorita muncind?

Ei bine, din pricina asta noi, cei cu o puternica inclinatie catre dolce far niente, nu vom milita niciodata pentru o astfel de zi. Ne ajunge tot anul.