monumentul demisionarilor anonimi

Fiecare epoca are eroii pe care ii merita. Intr-o epoca ca a noastra cand traim inconjurati de branduri (totemurile sacre ale timpurilor noastre), cand ne inchinam la antreprenori pe care ii numim guru, cand corporatiile ne vara sub nas balmajeli pretentioase cu titlul de filosofia companiei, cand cea mai scurta cale catre un succes in randul majoritatii este sa te afiliezi degraba unei minoritati exotice, ma intreb ce forma trebuie sa poarte eroismul? Poate una banala, extraordinar de ordinara, anume refuzul cooperarii cu noul NEW SPEAK corporationist, cu noua limba de lemn (o limba de lemn de esenta rara, e adevarat, mai bine ambalata decat cea veche dar la fel de desemantizata).

Eroul zilelor noastre este cel care isi pastreaza creierul intact, ne-lustruit de detergentul pseudo filosofiilor de companie. Cat va mai trece pana vom vedea primul Arc de Triumf inchinat unui backpacker ori primul Monument al demisionarilor anonimi? Imi inchipui o placa comemorativa care sa anunte ca Aici, la 1 martie 2010, si-a dat demisia Ion Ionescu, manager de audit pentru trenuri si vapoare.