Urmarind avioanele cu privirea, am inteles ca in Romania cel mai mult imi plac plecarile.
As pleca in nestire din tara asta. Din nou si din nou, cu o furie a parasirii inexplicabila pentru cineva care nu s-a nascut aici. Si nu cred ca sunt singurul mai ales ca am facut la un moment dat o observatie in sensul asta, anume ca pozele din pasaport sunt invariabil mai vesele decat pozele din buletin. Am verificat asta cu diferite ocazii incat pot sa spun ca imi pare un soi de lege, sa-i spunem LEGEA PLECARILOR.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
eu de multe ori abia astept sa ma intorc - iar in buletin arat mai bine decit in pasaport, deci la mine nu e valabila legea ta :)))
in romania, legile sunt facute NUMAI pentru a fi incalcate. cu speranta asta, am promulgat si eu LEGEA PLECARILOR.. :)
Asta e cel mai bun post al tau, si in care ma regasesc cel mai tare. Asa e, chiar aseara am simtit asta, cand intorcandu-ma din cer mi s-a facut brusc chef sa ma car din nou. Tara asta e ca un bumerang pe invers:)
Yeah!
Oamenii te respecta in tara asta abia cand pleci si nu te mai intorci.
E o vocatie fatalista in acest popor...
Si eu ma regasesc in acest post. Intoarcerile, pe scut sau sub scut, sunt triste pe meleagurile unde se trageau sageti spre cer, cand inca nu erau avioane. Cred ca, dupa vorba marelui Cioran, acest Dobrin al Guadalajarei metafizice, iubim cu totii Romania, dar cu o ura grea.
cornel dinule... bravo mah.. geniala faza cu dobrin al guadalajarei metafizice doar ca cioran avea un defect: nu le prea bea!
Post a Comment