Monday, September 15, 2008

intalnire de gradul 3 si jumatate

Vara. Feribot din Salerno spre Palermo cu destinatia finala undeva in Tunis. E noapte deja si vasul e plin de emigranti tuniseni, marocani, algerieni si de sicilieni negriciosi cu mutre dubioase.

Pentru ca nu am gasit niciun loc liber in sala de cinema unde, daca am fi ignorat filmul de actiune care ruleaza in bucla, am fi putut dormi cu nepasare intinsi pe cateva scaune, iar pe punte era prea frig si oricum sezlongurile erau ocupate, ne-am indreptat catre sala de mese.

Ne-am asezat pe scaune si eu am scos din rucsac un ghid al Italiei pe care l-am deschis la capitolul dedicat Siciliei. Am inceput sa-l citesc ca sa mai treaca timpul, dar din cand in cand ridicam ochii si studiam calatorii.

Intr-un colt o familie de marocani dormea pe o carpeta intinsa pe podea, pe punte doi tunisieni fumau cu un aer obosit (vorbisem cu ceva vreme mai inainte cu ei si imi spusesera ca Tunisia e cea mai frumoasa tara din lume, intocmai cum un Marocan imi spusese ca Marocul e superlativul frumosului), iar in mijlocul salii, un grup de sicilieni galagiosi juca carti. Unul dintre ei, mai cu seama, mi-a atras atentia pentru ca fuma linistit chiar in fata unui semn pe care scrie "Vietato fumare" si pentru ca avea o statura impozanta pentru media italienilor din sud. Era blonziu si solid ca un descendent indepartat al normanzilor care fusesera stapanii insulei vreme de secole. L-am vazut uitandu-se brusc la mine ca un pradator la o vietate in miscare si mi-am retras la repezeala privirea in ghidul meu - vizuina.

Am citit cate ceva despre istoria Siciliei, despre locurile pe care abia asteptam sa le vad, despre paseggiatta pe malurile Ortiggiei din Siracuza, despre kus-kus-ul pe care palermitanii il fac cu peste,despre cannoli cu vanilie, despre vinurile din podgoriile din Marsala. Aproape ca uitasem de prezenta sicilienilor cu mutre patibulare, cand am citit in ghid aceste randuri: "...sub nicio forma, si subliniem aici sub nicio forma, nu pronuntati cuvantul mafie printre sicilieni".
Am inchis cartea rapid ca si cum cineva ar fi putut sa ghiceasca ce am citit. Si m-am uitat imprejur. Uriasul blond ma studia atent cu interesul unui entomolog pentru o ganganie noua. Mi s-a parut ca citeste in mintea mea singurul gand: ma-fia. Am incercat sa-l indepartez din minte si sa ma gandesc la altceva. Era prea tarziu. Vroiam sa tip in gura mare si sa auda tot vasul: Maaaaa-fiaaaaaaaaaaaaaaaaa!

M-am ridicat in graba si m-am repezit pe punte. Era frig si cei doi tunisieni au crezut ca mi s-a facut rau de mare si s-au grabit sa ma consoleze cu o tigara. N-aveam chef de ei. M-am tras mai intr-o parte si am soptit in noapte si vantul mi-a luat cuvintele si le-a imprastiat pe tarmurile insulei, undeva in fata, in intuneric: mafia, mafia. In loc sa ma simt eliberat de povara, m-am simtit umilit ca am recurs la un erzatz. Vroiam sa rostesc cuvantul si sa fie auzit de altii, de preferat sicilieni, intocmai cum imi interzicea ghidul. "Sub nicio forma..." devenise prin complicatele mecanisme psihologice "sub orice forma...".

M-am dus direct la bar. Am cerut o bere si am inceput sa spun cuvantul eliberator. M-am uitat in ochii barmanului, sicilian si el, si am zis rar: "ma', fi....guratti".
Am plecat si mai injosit de acest esec. M-am indreptat tinta catre toaleta simtind ca daca nu-l zic atunci imi va crapa capul. Am intrat rapid intr-un compartiment si am inceput sa pronunt, sa strig, sa soptesc, sa urlu, sa latru si sa silabisesc cuvantul: mafia, mafia, mafia, mafia, ma-fia. Am tinut-o asa fara oprire zece minute.

Ma eliberasem.

Am tras apa si am iesit.

In fata usii, statea uriasul blond cu gura cascata si se uita la mine ca la un nebun.

Mi-am facut freza in oglinda cu miscari sigure si m-am dus sa dorm linistit.