Sunday, April 29, 2007

inainte si dupa raluca

“Mai bine o mana plina de odihna decat doi pumni plini de truda si vanare de vant” – Ecleziastul

Moartea prin epuizare a Ralucai Stroescu, tanara care lucra pana saptamana trecuta ca manager de audit la Ernst & Young, va schimba intru totul felul in care ne raportam la cariera si la viata personala. Indraznesc sa spun ca de-acum se va putea vorbi de un inainte si de un dupa.

Inainte nu puneam in balanta mirajul carierei de succes cu sacrificiile la nivel personal; inainte micile noastre reusite intime paleau prin comparatie cu reusitele profesionale, inainte functia si pozitia ierarhica ne defineau si ne epuizau ca oameni; inainte un curriculum vitae (la urma urmei, in latina inseamna cursul vietii) se reducea la cursul vietii profesionale, de parca o alta viata ar fi fost cu neputinta de inchipuit; inainte mii de tineri isi ruinau sanatatea pentru a-si consolida cariera cu ore suplimentare si nopti pierdute; inainte pletora de izbanzi profesionale abia de reusea sa mascheze pustiul interior; inainte conversatiile de dupa program erau acaparate, ca intr-un cerc vicios, de subiecte legate de job, de birou, de proiecte, de program si iar de program; inainte admiram un peisaj doar la rezolutia unui wallpaper de pe desktop si traiam in aer conditionat uitand sa respiram in aer liber; inainte lasam cartile de vizita sa vorbeasca noi ca despre un manager, un account, un director de resurse umane, un project manager, un director de marketing si asa mai departe.

In cazul nefericit al Ralucai Stroescu, vocile sunt impartite: unii blameaza corporatismul salbatic, altii invinovatesc angajatul care nu isi cunoastele drepturile si isi petrece toata viata in birou. Cred ca este o vina colectiva. E vina noastra ca am creat o obsesie pentru oamenii de succes indiferent de cat de ratati sunt la nivel personal. E vina noastra ca respectam doar directorii de companie si pe cei din topul celor 300 cei mai bogati romani. E vina noastra ca a avea succes inseamna a avea o casa la marginea Bucurestiului si o masina noua la fiecare cateva luni. E vina noastra ca nu putem respecta decat oamenii sus-pusi din orice organizatie. Sper insa ca toate acestea sunt deja o parte a lui inainte.

Acum, dupa moartea Ralucai, putem sa ne spunem ca timpul este cu mult mai mult decat bani. Ca nicio prima, niciun bonus, nicio avansare profesionala nu justifica complet risipirea acestei resurse personale.

Altfel, riscam sa ne trezim intr-o buna zi goliti pe dinauntru si epuizati pe dinafara, strangand vantul, vorba ecleziastului, cu amandoi pumnii truditi.

14 comments:

nea gogu said...

si in acest caz, adevarul este pe undeva pe la mijloc. Si in companiile mari se exagereaza, sefii stiu ca angajatii traiesc sub spectrul posibilitatii peirderii slujbie pe care o vandeaza nu stiu cati oameni, dar si angajatii mai exagereaza, din dorinta de a reusi cat mai repede.
Apuca sa faca nu stiu cate rate, intra in ritm si nu mai pot iesi, nu mai au timpul si starea necesare pt a-si pune intrebari cu miza ontologica.

nea gogu said...

sa-ti spun o chestie pe care am aflat-o si eu de la unii bloggeri mai de succes : trebuie sa scriem posturi potrivite ca marime, astea ale tale sunt prea mari, cica nu prea citeste lumea atata material.

Emir Ciolan said...

nea gogu,

multumesc de sfat dar blogul asta posteaza mai curand articole decat prostioare de succes precum ultimele gadget-uri si consideratii de duzina. asa incat, sa lasam blogurile de succes sa aiba succes,iar pe asta sa-l pastram acid si lung (daca asta trebuie pentru a epuiza un subiect).

pt cel mai scurt post posibil vezi i'm an idleholic.

iar adevarul e ca suntem turbati dupa succes. vezi si exemplul tau cu blogurile de succes si posturile scurte.

ei bine, marea evadare nu trebuie sa aiba mare succes.

ecologie-umana said...

http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/05/o-floare-pentru-raluca.html
Am trecut pe la sediul E&Y si am depus o floare, "cerberul" (un paznic pe la 50-55 ani care era sictirit de munca lui, fricos de faptul ca isi poate pierde locul de munca, ramas si fara tigari) m-a anuntat ca teoretic nu voie sa fac acest lucru deaorece se vor supara "sefii". Am vazut circa 10-12 flori acolo. Suntem putini cei carora ne pasa.

Anonymous said...

l-am vazut pe mircea geoana deplangand moartea ralucai! oribil!!! nerusinat!

gorgeoux said...

Multumesc pentru comentariu; am ales sa nu-l public. Intai pentru ca era in romana si apoi pentru ca era un fragment (lung) din articolul tau. Daca vrei sa lasi ca si comentariu esenta articolului tau, in engleza, esti binevenit--banuiesc ca nu ai traduce tot :)

Anonymous said...

Ok. a murit. "nenorocitii dracului!". au omorat-o cu munca. DAR: avem si noi oamenii (ca si animalele - doamne ajuta) un spirit de conservare! Eu sunt seful vietii mele! cat de pierdut de tine sa fii sa mori cu dosarele in brate??? s-a inventat de ceva vreme nu vreau!, nu mai pot!, nu e firma lu' tata, si alte fraze cu care poti sa pleci de la o firma. sunt de acord ca "aia" sunt niste asupritori. da. dar ei te asupresc si te ucid fiindca tu le dai voie. nimeni nu poate sa oblige pe nimeni sa moara... asta e sigur!

nu vreau sa sune ipocrit si superior mesajul meu (si eu am telefon cu camerafotoempetreisinetsimail) dar nu ma vad in stare sa mor pentru 3 lei grei in plus. o pasare care canta intr-o padure nu iti cere bani...

Anonymous said...

pt anonimul: asa e. e chiar caraghioasa moartea aia cu dosarele in brate... cea mai tampita moarte!

Dirty Dozen said...

Ce te face sa crezi ca propriile consideratii nu sunt "de duzina"?

Emir Ciolan said...

pt dirty dozen: urmatorul titlu:

prolegomene la o etica a trandavelii. citeste-l cand ii va veni timpul si mai discutam.

aaaa. si pe culmile superficialitatii 1 si 2. in rest you dity bastard yer right.

gaucho said...

succesul: cei din jur sa nu mai fi intalnit un om ca tine.
succesul: sa nu mai fi intalnit oameni ca cei din jur.
puno, 2 mai.

Emir Ciolan said...
This comment has been removed by the author.
Emir Ciolan said...

pt gaucho:
plec cu mishkin in argentina. la vara. oricum ai cel mai mare succes. esti un res alien in puno...

mihai.onofreiciuc said...

am gasit o interpretare interesanta a citatului din Ecclesiast:

http://www.revistanorii.com/10/Stefan_Obuff_Metafore_ale_mortii.html

„Mai bun este acela care învaţă prin repetare şi memorizare două secţiuni din Mishnah şi este familiarizat cu ele, decît cel care învaţă prin repetare numeroase legi, dar nu este familiarizat cu ele.“