pe culmile superficialitatii 1

Sunt unele intamplari atat de lipsite de sens incat simti pornirea sa le investesti cu o cat de mica semnificatie. Insa, oricat m-am straduit sa gasesc vreo profunzime in urmatoarea, nu am reusit. Este chintesenta superficialitatii sublimata intr-o diegeza a frivolitatii.

Cred ca era septembrie pe la inceput cand intr-o seara am decis sa-mi beau mintile intr-un club bucurestean si sa o fac temeinic in asa fel incat a doua zi sa fiu complet anesteziat pentru a putea rabda sa mai vad o data mutra patibulara a sefului meu. Figura lui complet inexpresiva aducea cu o masca de ceara, costumele negre cu croiala lugubra, aerul funest pe care il raspandea in urma lui ca un dric incarcat cu prea multe coroane de flori, oasele pneumatice uscate pe dinauntru de la atata munca de birou, toate acestea ma faceau sa banuiesc ca murise demult ori ca se imbolnavise de batranete inca din frageda pruncie.

Veneam la birou ca la priveghi intr-atat de putine semne vitale razbateau dinspre el. Ma asteptam ca din clipa in clipa sa dau peste numele sau in chenar negru de ferpar la rubrica de anunturi. Citeam ziarele numai in timpul programului ca sa-mi mai treaca vremea cu fel de fel de nimicuri precum starea natiunii, incalzirea globala ori descoperirea unui antidot pentru flatulente (asa am aflat ca Benjamin Franklin ne indemna sa bem parfum si sa eliminam astfel inconvenientul chiar daca nu eliminam si problema).

- va urma -