vineri si bunul salbatic

Oare de ce Defoe i-a pus tocmai numele de Vineri bastinasului care devine tovarasul lui Robinson Crusoe? Pentru ca de vineri seara incepe week-end-ul, incepe viata dupa munca, incepe aventura pe insula personala. Pentru ca de vineri seara se abolesc ierarhiile si dispar sefii. Pentru ca de vineri nu mai trebuie sa suporti nici un mascul sef in preajma sau, mai rau, o femela alfa care sa-si arate coltii doar ca sa-ti dovedeasca ca este conducatorul haitei. Pentru ca de vineri seara nu te mai inconjori de colegi care se gudura, dand din coada la orice apreciere a directorului. Si nici tu nu mai esti nevoit sa te lasi pe spate ca sa arati cat de inofensiv esti si sa dai de inteles ca nu vanezi postul nimanui. Incepand cu vineri seara, ai teritoriul tau pe care il marchezi dupa chef cu betii cumplite sau impreunari intamplatoare cu femele libere ca si tine. Este timpul in care poti umbla din tractir in tractir ca o distilerie ambulanta si timpul in care poti iesi la vanatoare prin cluburile de noapte. De vineri seara, esti un animal salbatic care asculta numai de instinct. De vineri seara, iti redobandesti liberul arbitru si poti face ce iti trece prin cap, fireste daca iti mai trece ceva prin cap dupa ce l-ai umplut numai cu gunoaie corporatiste. In week-end, ne intoarcem la bunul salbatic al lui Rousseau.

Militez pentru o saptamana alcatuita numai din zile de vineri, o saptamana in care munca va fi ingaduita arareori si doar ca un contrapunct al demnitatii. Stiu ca este o utopie dar am credinta ca se poate munci fara aplecare si doar cu sila. Starea naturala a unui om inteligent fata de munca trebuie sa fie detasarea, daca nu chiar repulsia. Visez la o zi in care sinceritatea va izbandi si toti angajatii se vor prabusi in convulsii abdominale pe treptele de la intrarea marilor corporatii inecandu-le in cele din urma in valuri de voma.